duminică, 10 aprilie 2011

Singurătatea, inamicul sănătăţii

    Persoanele singure prezintă un risc mult mai mare de a se îmbolnăvi în comparație cu cele sociabile, arată un studiu efectuat de un grup de cercetători americani.

    Potrivit unui articol publicat în Public Library of Science Medicine efectul asupra mortalității provocat de singurătate este comparabil cu cel provocat de fumat şi de consumul de băuturi alcoolice. Studiul dat publicităţii a examinat şi combinat informațiile rezultate din alte 148 studii efectuate anterior, realizate pe 300.000 de persoane, timp de şapte ani şi jumătate, fiind luați în considerare factori precum vârsta sau eventualele boli.
    Astfel, cercetarea arată că o persoană sociabilă are o şansă cu 50% mai mare de a supraviețui decât un om singur.
    Steven Cole de la Universitatea din Los Angeles a studiat genele persoanelor singure. Acesta a recoltat probe ale celulelor albe din sângele provenind atât de la persoane singure, cât şi de la cele gregare. A analizat apoi activitatea genelor lor prin măsurarea producției de ARN mesager. Molecula poartă cu ea instrucțiunile genelor de a crea un anumit tip de proteine. Nivelul ARN-ului produs a fost acelaşi la ambele tipuri de persoane.  Totuşi, au existat foarte multe gene care erau mai puţin active la singuratici, pe când altele erau mai active decât ar fi fost normal.
    În mare parte, genele mai puţin active prezente la singuratici erau acelea care aveau funcţia de a împiedica apariţia infecţiilor virale. Genele care erau mai active erau cele care aveau funcţia de a proteja corpul împotriva bacteriilor. Acest lucru, spune doctor Steven Cole, ar putea explica de ce oamenii singuratici sunt mai predispuşi la boli, în timp ce persoanele gregare prezintă un risc mai mare de a fi afectaţi de virusuri.
    Doctorul Cole a descoperit astfel un mecanism prin care mediul social ajunge să influenţeze interiorul corpului unei persoane şi să îi regleze genomul, astfel încât aceasta să răspundă în mod adecvat. Acest lucru nu demonstrează că singuraticii şi persoanele gregare sunt structuraţi genetic diferit. Mai degrabă, genele acestora sunt aranjate diferit, astfel încât să determine gradul de sociabilitate al fiecărui individ.
    Înainte ca civilizaţia să intervină, singurătatea cronică ar fi fost atât de rară, încât evoluţia ar fi ignorat-o. În momentul de faţă, în mod ironic, civilizația a făcut ca singurătatea să fie o stare normală pentru un număr mare al populaţiei, astfel că genele oamenilor au ajuns să reacţioneze în funcție de condiţiile în care individul se găseşte.

Sursa materialului preluat: The Economist
Traducere şi adaptare: AQVILA

Un comentariu:

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.