Bucureşti - repere uitate

   Bucureşti este capitala României şi, în acelaşi timp, cel mai populat oraş, centru industrial şi comercial al ţării. Populaţia de 1.944.367 de locuitori (estimată la1 ianuarie 2009) face ca Bucureştiul să fie al zecelea oraş ca populaţie din Uniunea Europeană. În realitate, Bucureţtiul adună zilnic peste trei milioane de oameni.
   Prima menţiune a localităţii apare în 1459.
   În 1862 devine capitala României.
   Legenda spune că Bucureştiul a fost fondat de un oier pe nume Bucur. Conform altei variante, mai probabile, Bucureşti a fost întemeiat de către Mircea cel Bătrân la sfârşit de secol XIV.

Sursa: Wikipedia

   1. Bucureştiul este a 6-a capitală (capitală, nu oraş) ca mărime din UE.
   2. Cea mai veche gară în Bucureşti este Filaret.
   3. Primul drum din Bucureşti a fost Drumul de Lemn, astăzi Calea Victoriei. Calea Victoriei era pavată cu trunchiuri de copaci.

 Calea Victoriei

   4. Primele omnibuze cu cai au fost inaugurate în Bucureşti în 1840, fiind printre primele oraşe din Europa care aveau astfel de mijloace de transport
   5. Cimitirul Bellu era locul preferat al hoţilor de căciuli de blană. Stăteau cocoţaţi pe zid şi le pescuiau din capul doamnelor cu o sfoară şi un cârlig de pescuit. Apoi le vindeau în Parcul Tineretului.
   6. Intrarea hotelului Novotel este faţada fostului Teatru Naţional. În timpul celui de-al doilea război mondial, mai exact în 26 august 1944, s-a urmărit de către aviaţia germană distrugerea Palatului Telefoanelor, bomba însă a ratat ţinta şi a căzut pe Teatrul Naţional.
   7. Denumirea veche a parcului Cişmigiu era balta lui Dura Neguţătorul, dar în 1779 Alexandru Ipsilanti pentru a organiza mai bine aprovizionarea cu apă a oraşului porunceşte să se construiască o cişmea spre ieşirea Ştirbei Vodă de astăzi.
   8. Numele străzii Lipscani provine de la oraşul Leipzig din Germania, lucru ce aminteşte de viaţa comercială extrem de dinamică a Valahiei.

Strada Lipscani

   9. Oraşul Bucureşti este desemnat capitală a Ţării Româneşti în 1659 de către domnitorul Gheorghe Ghica.
   10. Între 1798 şi 1831, populaţia Bucureştiului se dublează. Recensământul din 1798 număra puţin peste 30 mii de locuitori, în timp ce 33 de ani mai târziu se ajunge la 60.587 locuitori. Între 1948 şi 1992 populaţia Bucureştiului a sporit cu peste 1 milion de locuitori, de la 1.025.000 la 2.067.000. La ultimul recensământ, numărul de locuitori ai oraşului a fost 1.929.000.
   11. Peste 20 de biserici şi aşezăminte monahale au fost distruse, parţial sau total, în perioada comunismului. Dintre cele mai vechi amintim: Biserica Crângaşi (1564), Biserica Albă - Postăvari (1568), Mânăstirea Mihai Vodă (1591) şi altele.
  12. Bucureştiul este înfrăţit cu 9 oraşe din întreaga lume. Cele mai importante sunt Beijing, Atlanta, Budapesta sau Hanovra.
   13. Palatul Telefoanelor din Bucureşti a fost construit între 1929-1934 în stilul zgârie-norilor americani şi a fost până în anii ‘70 cea mai înaltă clădire din Bucureşti.

 Palatul Telefoanelor şi Teatrul Naţional, perioada 1934-1944

   14. Unul dintre cele mai cunoscute preparate culinare româneşti – mititeii – au fost inventaţi la sfârşitul secolului al XIX-lea de Iordache Ionescu, proprietarul restaurantului supranumit “La o idee”, care se afla pe strada Covaci. Numele le-a fost dat de ziaristul, pamfletarul şi umoristul N.T. Orăşanu, care a compus lista de bucate într-un mod original, pâinea numind-o “o abodancă”, gheaţa – “cremă de Siberia”, scobitoarea – “o baionetă”, ţuica – “o idee”. Cârnaţii mici au fost numiţi “mititei”, atunci când, fiindcă se terminaseră maţele pentru cârnaţi, Ionescu a folosit doar carnea amestecată cu bicarbonat de sodiu, făcând cârnaţi mai mici şi fără înveliş. Aceştia au fost un succes.

Cartierele Bucureştiului

Baltă Albă - Aici se afla o groapă de var unde în vremea lui Caragea se topeau cadavrele ciumaţilor. Când ploua, locul devenea o baltă. Albă.

Băneasa - Nevasta banului. În cazul de faţă, ea era nevasta banului Dimitrie Ghica.

Berceni - Francisc Rákóczi al II-lea pleacă la turci (nici el nici turcii nu se înţelegeau cu Habsburgii, iar asta îi făcea prieteni). La fel procedează şi o parte din apropiaţii lui Rákóczi. Mai exact o ceată de husari conduşi de groful Miklós Bercsényi. Nu ştiu dacă au stat doar ca să-şi tragă sufletul ori s-au oprit de tot, cert este că, undeva la sud de Bucureşti, husarii Berceni au luat o pauză.

Colentina - Probabil e doar o legendă (asemănătoare cu legenda numelui Bucureştilor). Astfel, Colentina vine de la "colea-n-tina" - cu referire la locul băltit unde Matei Basarab i-ar fi urlat pe turci într-o bătălie. O vreme s-a numit şi "Olintina".

Cotroceni - Numele îi vine de la "a cotroci", "cei care "cotrocesc". Un vechi regionalism care înseamnă "a cotrobăi", "a scotoci", "a scormoni".

Crângaşi - Etimologia este evidentă. Cândva aici era o prelungire din Codrul Vlăsiei - un crâng. Aici trăiau, normal, crângaşi.

Dămăroaia - această moşie parcelată a aparţinut boieroaicei Maria Damaris.

Dealul Spirii - După numele doctorului Spiridon Kristofi (de i se mai zicea şi "Spirea"), care a ridicat în 1765 pe Dealul lupeştilor o biserică (Spirea Veche).

Dristor - vine de la breasla piuarilor care şi-au avut satul în această parte a Bucureştilor. Aşezarea meşterilor piuari care se numeau «dârstari», «dârsta» fiind piua din piatră folosită la fabricarea postavului şi dimiei. Piuarii fabricau «dârste» şi pentru sutele de mori de pe cursul Dâmboviţei, care timp de sute de ani au fost prezente cotidiene, de mare relevanţă economică pentru târgul Bucureştilor.

Drumul Taberei - Tudor Vladimirescu intrând în Bucureşti pe la vest în anul 1821, îşi aşează aici tabăra de panduri.

Ferentari - paradoxal, Ferentariul are cea mai rafinată origine a numelui: vine din latină (!!!!) "Ferentarius" - Soldat din infanteria uşoară a legiunilor romane. După unele opinii, aici s-ar fi aflat câmpul de exerciţii al ferentarilor din oastea lui Mihai Viteazul.

Floreasca - după numele boierilor care au stăpânit locurile respective: Floreştii.

Ghencea - Din turcă vine. Pe vremea fanarioţilor, Ghenci-aga era şeful arnăuţilor din garda domnească. Aici s-a ridicat o biserică. Biserică era a Ghencei.

Giuleşti - O proprietate boierească: a Juleştilor.

Lipscani - din slavă - Lipsk, Lipsko ("locul cu tei"). Acest "loc cu tei" este Leipzig (Lipsca). Negustorii veniţi în Bucureşti cu lucruri aduse de la târgul din Leipzig se numeau, evident, Lipscani.

Militari - În secolul 19 aici era zona de instrucţie militară, probabil şi o garnizoană. O vreme a funcţionat aici "Pirotehnia Armatei".

Pantelimon - îşi ia numele după Mănăstirea Sf. Pantelimon. În greacă "pan" înseamnă "tot" şi "éléïmon" înseamnă milă. Panteleimon = cel milostiv, intreg-milostivul.

Rahova - Aici e simplu. Numele e relativ nou şi vine de la Calea Rahovei una dintre cele cinci artere botezate în secolul 19 spre aducere aminte a Războiului de Independenţă: Calea Griviţei, Calea Plevnei, Calea Rahovei, Calea Victoriei şi Calea Dorobanţilor.

Sălăjan - Un nume şi mai nou. Nu vine de la Sălaj, ci vine de la Leon Szilaghi cunoscut şi sub numele de Leontin Sălăjan.

Titan - îşi ia numele de la fabrica de ciment "Titan" construită la începutul secolului XX.

Vitan - De la D. Papazoglu aflăm ce-i ăla un vitan: "În ocolul oraşului, spre nord, este câmpia Vitanului, unde vitele orăşenilor îşi aveau păsciunea".

Astăzi, Bucureştiul îşi scrie altă istorie: